Stilurile de atașament: de ce repetăm aceleași tipare în relații? | Psiholog Oradea Carmen Foia

Te-ai întrebat vreodată de ce ajungi să ai aceleași dificultăți în relații, chiar dacă partenerii sunt diferiți?

Poate simți o teamă puternică atunci când persoana iubită devine mai distantă și ai nevoie frecvent de reasigurare. Sau, dimpotrivă, atunci când cineva se apropie prea mult emoțional, simți nevoia să te retragi.

Poate observi că alegi același tip de partener, că apar conflicte asemănătoare sau că reacționezi aproape la fel de fiecare dată când apare teama de respingere, abandon sau pierdere.

Unele dintre aceste tipare pot fi înțelese și prin prisma stilului de atașament – modul în care am învățat să trăim apropierea, siguranța și vulnerabilitatea în relațiile importante.

În activitatea mea ca psiholog în Oradea, întâlnesc persoane care își doresc să înțeleagă de ce anumite dificultăți relaționale se repetă și de ce, deși își doresc relații apropiate și stabile, ajung uneori să reacționeze într-un mod care le îndepărtează de ceea ce își doresc.

Înțelegerea stilului de atașament poate fi un punct de plecare pentru autocunoaștere și pentru construirea unor relații mai sănătoase.

Ce este teoria atașamentului?

Teoria atașamentului explică modul în care relațiile timpurii cu persoanele care ne-au îngrijit contribuie la dezvoltarea felului în care percepem siguranța, apropierea și relațiile cu ceilalți.

Teoria a fost formulată de John Bowlby și dezvoltată ulterior prin cercetările lui Mary Ainsworth.

În primii ani de viață, copilul începe să învețe, prin experiențele sale:

Pot avea încredere că cineva va fi acolo când am nevoie?

Este sigur să îmi exprim emoțiile și nevoile?

Ce se întâmplă când îmi este frică?

Ce se întâmplă când persoana importantă pentru mine se îndepărtează?

Din aceste experiențe se pot construi anumite așteptări despre noi înșine și despre ceilalți, care pot influența ulterior felul în care trăim apropierea și intimitatea.

Cum se formează stilul de atașament?

Atunci când persoanele care îngrijesc copilul sunt disponibile și răspund suficient de consecvent și sensibil nevoilor sale, copilul are mai multe oportunități de a dezvolta un sentiment de siguranță în relație.

În alte situații, răspunsurile pot fi inconsistente, distante, imprevizibile sau dificil de anticipat. Copilul încearcă să se adapteze mediului în care crește și dezvoltă modalități prin care caută apropierea sau, dimpotrivă, se protejează de ea.

Este însă important să nu transformăm teoria atașamentului într-o explicație simplistă de tipul „totul este din cauza părinților”.

Modul nostru de relaționare este influențat și de temperament, experiențele ulterioare, relațiile semnificative, evenimentele de viață și contextul în care ne dezvoltăm.

La fel de important: stilul de atașament nu este un diagnostic și nu reprezintă o sentință pentru tot restul vieții.

Care sunt cele patru stiluri de atașament?

În descrierile contemporane ale atașamentului la adult sunt întâlnite frecvent patru tipare: securizant, anxios, evitant și dezorganizat/fearful-avoidant.

Aceste categorii ne pot ajuta să înțelegem anumite tendințe relaționale, dar oamenii reali sunt mai complecși decât patru etichete. O persoană poate manifesta caracteristici diferite în relații diferite.

Atașamentul securizant

Persoanele cu un stil predominant securizant tind să se simtă confortabil atât cu apropierea emoțională, cât și cu autonomia.

Pot comunica mai ușor ceea ce simt, pot cere sprijin atunci când au nevoie și pot tolera mai bine faptul că partenerul are propriul spațiu.

Asta nu înseamnă că relațiile lor sunt lipsite de conflicte.

Diferența este că un conflict nu este trăit automat ca dovada că relația se va termina.

Atașamentul anxios

În atașamentul anxios poate exista o sensibilitate crescută la semnele de distanțare sau respingere.

Un mesaj la care partenerul nu răspunde, o schimbare a tonului sau nevoia acestuia de spațiu pot declanșa întrebări precum:

„Am făcut ceva greșit?”

„Nu mă mai iubește?”

„O să mă părăsească?”

Persoana poate căuta frecvent reasigurare, poate analiza excesiv comportamentul partenerului sau poate trăi intens teama de abandon.

Atașamentul evitant

Persoana cu tendințe evitante poate pune un accent foarte mare pe independență și autosuficiență.

Apropierea emoțională intensă poate deveni inconfortabilă, iar în situații de conflict persoana poate prefera să se retragă, să evite discuția sau să își reducă exprimarea emoțională.

Din exterior poate părea că „nu îi pasă”.

În realitate, distanțarea poate funcționa uneori ca o modalitate de protecție în fața vulnerabilității și apropierii.

Atașamentul dezorganizat

În acest tipar poate exista o relație contradictorie cu apropierea:

„Am nevoie de tine, dar apropierea mă sperie.”

Persoana poate căuta intens conexiunea și, în același timp, să se retragă atunci când aceasta apare.

Relațiile pot fi trăite cu multă nesiguranță, teamă sau comportamente contradictorii.

Este important însă să evităm autodiagnosticarea pe baza câtorva postări de pe internet. Atașamentul dezorganizat nu ar trebui folosit ca o etichetă pentru orice relație dificilă sau instabilă.

Cum influențează stilul de atașament relația de cuplu?

Stilul de atașament poate deveni mai vizibil tocmai în relațiile importante, deoarece acestea activează nevoia de apropiere și siguranță.

De exemplu, într-un cuplu poate apărea un cerc dificil:

Un partener caută apropiere și reasigurare.

Celălalt se simte presat și se retrage.

Primul percepe retragerea ca pe un semn de respingere și caută și mai multă apropiere.

Celălalt se retrage și mai mult.

În timp, ambii pot ajunge să creadă că problema este exclusiv comportamentul celuilalt.

Uneori însă este util să privim și tiparul relațional care se formează între cei doi.

Cum îmi dau seama ce stil de atașament am?

Un articol sau un test online îți poate oferi câteva idei, dar nu ar trebui să devină o etichetă definitivă.

Poate fi mai util să observi ce se întâmplă cu tine în relațiile importante:

Cum reacționezi când cineva se îndepărtează?

Cât de ușor ceri ajutor?

Cum te simți când cineva are nevoie de multă apropiere?

Ce faci atunci când apare un conflict?

Îți este mai greu să tolerezi distanța sau apropierea?

Ai nevoie frecvent de confirmarea că relația este în siguranță?

Te retragi atunci când conversațiile devin foarte emoționale?

Aceste întrebări pot spune uneori mai mult decât simpla alegere a unei categorii.

Se poate schimba stilul de atașament?

Da, tiparele relaționale nu sunt neapărat fixe.

Experiențele relaționale ulterioare, relațiile stabile și sigure, dezvoltarea autocunoașterii și intervenția psihologică pot contribui la modificarea modului în care o persoană trăiește apropierea și gestionează vulnerabilitatea.

Schimbarea nu înseamnă să devii o persoană complet diferită.

Poate însemna să observi mai repede ce te activează, să înțelegi de unde vine reacția, să comunici diferit și să nu mai răspunzi automat prin comportamente care întrețin același tipar.

Când poate ajuta un psiholog?

Dacă observi că aceleași dificultăți apar în mod repetat în relațiile tale, poate fi util să le explorezi într-un cadru profesional.

În cadrul cabinetului meu de psihologie din Oradea, dificultățile relaționale sunt analizate în contextul mai larg al persoanei – experiențe, relații semnificative, emoții, nevoi și modalități de adaptare.

Dacă ești în căutarea unui psiholog în Oradea pentru dificultăți emoționale sau relaționale, obiectivul nu este să primești rapid eticheta „anxios”, „evitant” sau „dezorganizat”.

Mult mai important este să înțelegi:

Ce se întâmplă cu mine atunci când mă simt nesigur într-o relație?

Ce nevoie există în spatele reacției mele?

Ce fac pentru a mă proteja și cum influențează acest lucru relația?

Ce aș putea învăța să fac diferit?

Pentru că înțelegerea stilului de atașament nu ar trebui să devină încă o modalitate prin care ne judecăm.

Ar trebui să devină o modalitate prin care începem să ne înțelegem mai bine.

Psiholog Oradea – sprijin pentru dificultăți emoționale și relaționale

Relațiile ne pot activa uneori cele mai profunde nevoi de apropiere, siguranță și acceptare.

Dacă observi că frica de abandon, dificultatea de a avea încredere, retragerea emoțională sau aceleași conflicte se repetă în relațiile tale, explorarea acestor tipare poate fi un prim pas către schimbare.

În cadrul Cabinetului Individual de Psihologie Carmen Foia din Oradea, ofer servicii de psihologie clinică și consiliere psihologică, în limitele competențelor profesionale, pentru persoane care doresc să își înțeleagă mai bine dificultățile emoționale și relaționale.

Carmen Foia – Psiholog Oradea
Psiholog Clinician și Psiholog Educațional – Consiliere Școlară și Vocațională
Cabinet Individual de Psihologie
Str. Vasile Alecsandri nr. 7, Oradea

Pentru mai multe informații despre serviciile de psihologie: Psiholog Carmen Foia – Psiholog Oradea