20 iulie 2026

Omul din Spatele Diagnosticului | Psiholog Oradea Carmen Foia

Activitatea desfășurată în cadrul unei secții de neuropsihiatrie mi-a oferit oportunitatea de a înțelege mai profund complexitatea suferinței umane și importanța sprijinului psihologic oferit cu empatie și profesionalism. O experiență care mi-a îmbogățit atât perspectiva profesională, cât și pe cea umană.

Psiholog Oradea – Omul din Spatele Diagnosticului | Lecțiile Oferite de Neuropsihiatrie despre Reziliență și Sănătate Mintală

Există experiențe profesionale care îți îmbogățesc cunoștințele și există experiențe care îți schimbă felul în care privești oamenii.

Activitatea desfășurată în cadrul secției de neuropsihiatrie mi-a oferit oportunitatea de a descoperi că, dincolo de fiecare diagnostic, simptom sau raport psihologic, există întotdeauna o poveste care merită ascultată.

Literatura de specialitate din domeniul psihologiei clinice evidențiază faptul că sănătatea mintală reprezintă rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici, psihologici și sociali. Rareori suferința poate fi înțeleasă într-o manieră simplistă sau redusă la o listă de simptome. În spatele anxietății, depresiei, tulburărilor de adaptare sau dificultăților emoționale se află, aproape întotdeauna, experiențe de viață, pierderi, traume, resurse personale și o nevoie profund umană de a fi înțeles.

Lunile petrecute în acest mediu mi-au oferit oportunitatea de a participa la activități de evaluare psihologică și elaborare a rapoartelor psihologice, dar mai ales privilegiul de a întâlni oameni aflați în unele dintre cele mai vulnerabile momente ale vieții lor.

Am învățat că uneori cei mai puternici oameni sunt cei care își găsesc puterea să spună simplu: „Nu mai pot.” Și că, uneori, primul pas către schimbare începe exact în momentul în care ne permitem să fim vulnerabili.

Un lucru pe care literatura contemporană privind reziliența psihologică îl subliniază constant este faptul că oamenii sunt adesea mult mai rezilienți decât cred despre ei înșiși. Reziliența nu înseamnă absența durerii și nici capacitatea de a face față tuturor provocărilor fără ajutor. Ea presupune capacitatea de a continua să mergem înainte chiar și atunci când circumstanțele vieții ne obligă să ne reconstruim.

Neuropsihiatria mi-a oferit oportunitatea de a observa această reziliență în cele mai diferite forme ale sale.

Am întâlnit oameni care și-au pierdut speranța și au început, treptat, să și-o recâștige. Oameni care au învățat să își privească dificultățile cu mai multă compasiune și oameni care mi-au reamintit că niciun diagnostic nu poate surprinde în totalitate complexitatea unei ființe umane.

Această experiență mi-a schimbat inclusiv modul în care mă raportez la activitatea desfășurată în cabinetul de psihologie.

M-a învățat să ascult mai atent ceea ce nu este întotdeauna spus în cuvinte. Să acord aceeași importanță simptomului și poveștii din spatele lui. Să privesc fiecare persoană ca fiind mult mai mult decât dificultatea pentru care solicită ajutor și să înțeleg că procesul schimbării începe adesea prin construirea unui spațiu sigur și autentic.

Cred că una dintre cele mai importante lecții pe care această experiență mi le-a oferit este faptul că oamenii nu vin la psiholog pentru că sunt slabi sau pentru că au eșuat. Ei vin pentru că sunt oameni. Iar uneori oamenii au nevoie de sprijin pentru a-și redescoperi propriile resurse.

Dincolo de toate cunoștințele și competențele profesionale pe care le-am dobândit, poate cea mai valoroasă lecție rămâne aceasta: înainte de a fi un diagnostic, o evaluare psihologică sau un raport, fiecare persoană este o poveste care merită ascultată cu respect, răbdare și empatie.

Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai frumoase definiții ale psihologiei.