Adicții Oradea | Dependențe și sprijin psihologic - Carmen Foia

Adicții și dependențe în Oradea: cum începe schimbarea și ce rol are sprijinul psihologic?

Carmen Foia – Psiholog clinician și psiholog educațional, Oradea

„Știu că îmi face rău, dar încă nu sunt pregătit să renunț.”

Această afirmație surprinde una dintre cele mai importante dificultăți întâlnite în psihologia adicțiilor: conflictul dintre dorința de schimbare și nevoia de a continua un comportament care, deși produce consecințe negative, oferă o formă de recompensă sau de ameliorare temporară a disconfortului.

Dependențele de alcool, droguri, jocuri de noroc și alte comportamente adictive nu pot fi explicate exclusiv prin lipsa voinței sau prin alegeri personale greșite. Ele implică interacțiuni complexe între mecanisme neurobiologice, procese psihologice, experiențe individuale și factori sociali.

În activitatea mea de psiholog clinician în Oradea, inclusiv prin implicarea în programe comunitare dedicate persoanelor care se confruntă cu adicții, consider esențială înțelegerea mecanismelor care mențin comportamentele problematice, dar și a proceselor care pot susține schimbarea.

O întrebare fundamentală este: de ce continuă o persoană un comportament chiar și atunci când recunoaște că acesta îi afectează viața?

Ce sunt adicțiile și de ce apar dependențele?

Adicția reprezintă un fenomen complex, caracterizat prin dificultăți de control asupra consumului unei substanțe sau asupra unui comportament, continuarea acestuia în ciuda consecințelor negative și, în anumite situații, afectarea semnificativă a funcționării personale, familiale, sociale sau profesionale.

În clasificările clinice actuale sunt recunoscute tulburările asociate consumului de substanțe, precum alcoolul, opioidele, stimulentele sau canabisul, dar și anumite tulburări legate de comportamente adictive, precum tulburarea jocurilor de noroc.

Nu orice comportament repetitiv sau excesiv reprezintă automat o dependență. Evaluarea clinică urmărește severitatea simptomelor, pierderea controlului, consecințele funcționale și contextul individual.

De ce este atât de dificil să renunți?

Comportamentele adictive pot fi menținute prin mai multe mecanisme psihologice:

• Recompensa imediată: consumul sau comportamentul poate produce plăcere, stimulare ori anticiparea unei recompense.

• Întărirea negativă: comportamentul poate reduce temporar anxietatea, tensiunea, tristețea sau simptomele de sevraj.

• Învățarea asociativă: anumite locuri, persoane, emoții sau situații devin asociate cu consumul și pot declanșa dorința intensă de a repeta comportamentul.

• Automatizarea comportamentului: repetarea poate transforma anumite reacții în obiceiuri dificil de întrerupt.

• Dificultățile de autoreglare: stresul, impulsivitatea și problemele de gestionare a emoțiilor pot influența controlul comportamental.

Aceste mecanisme nu acționează identic la toate persoanele. De aceea, intervenția psihologică trebuie să pornească de la înțelegerea funcției pe care comportamentul o are în viața fiecărui beneficiar.

Ambivalența în dependențe: când o persoană vrea să se schimbe, dar nu este pregătită

În psihologie, ambivalența descrie existența simultană a unor motivații contradictorii.

O persoană care consumă alcool poate recunoaște că relațiile familiale sunt afectate, dar poate considera că alcoolul este singura modalitate prin care reușește să se relaxeze.

O persoană care se confruntă cu dependența de jocuri de noroc poate înțelege pierderile financiare, dar poate continua să joace din speranța recuperării banilor.

În ambele situații, comportamentul este asociat atât cu beneficii percepute pe termen scurt, cât și cu efecte negative pe termen lung.

Ambivalența nu trebuie interpretată automat drept lipsă de motivație sau refuz deliberat de a primi ajutor.

În consilierea psihologică pentru dependențe, explorarea acestei contradicții poate reprezenta un punct de plecare important.

În loc să întrebăm exclusiv „De ce nu te oprești?”, putem explora:

„Ce îți oferă acest comportament în prezent și ce pierzi continuându-l?”

Această întrebare poate facilita identificarea nevoilor emoționale, a valorilor personale și a motivelor individuale pentru schimbare.

Etapele schimbării în adicții și dependențe - modelul Prochaska și DiClemente

Modelul transteoretic al schimbării, dezvoltat de James Prochaska și Carlo DiClemente, este unul dintre modelele cunoscute în psihologia sănătății și a comportamentelor adictive.

Acesta propune mai multe etape prin care o persoană poate trece în procesul modificării comportamentului.

1. Precontemplarea - „Nu cred că am o problemă”

În această etapă, persoana nu intenționează să își modifice comportamentul în viitorul apropiat.

Poate minimaliza consecințele consumului sau poate considera că ceilalți exagerează.

De exemplu, o persoană care consumă frecvent alcool poate afirma că situația este sub control, deși apar conflicte familiale sau dificultăți profesionale.

În intervenția psihologică, obiectivul nu este impunerea schimbării, ci facilitarea conștientizării și explorarea consecințelor comportamentului.

2. Contemplarea - „Știu că există o problemă, dar nu sunt sigur că pot renunța”

Persoana începe să recunoască efectele negative, dar oscilează între dorința de schimbare și motivele pentru care continuă comportamentul.

Această etapă este caracterizată de ambivalență.

Psihologul poate sprijini explorarea avantajelor și dezavantajelor comportamentului, a valorilor personale și a obiectivelor pe termen lung.

3. Pregătirea - „Vreau să schimb ceva și încep să îmi fac un plan”

Persoana începe să transforme intenția în acțiuni concrete.

Poate solicita o evaluare psihologică, poate căuta un grup de suport pentru dependențe în Oradea sau poate identifica persoanele care îi pot oferi sprijin.

În această etapă sunt importante stabilirea obiectivelor realiste, anticiparea obstacolelor și elaborarea unui plan individualizat.

4. Acțiunea - „Am început să fac schimbări”

Persoana implementează modificări observabile ale comportamentului.

Acestea pot include întreruperea sau reducerea consumului, în funcție de obiectivele clinice și recomandările medicale, participarea la intervenții psihologice și dezvoltarea unor strategii alternative de gestionare a stresului.

În cazul dependenței de alcool sau de anumite medicamente sedative, întreruperea bruscă poate produce sevraj periculos. Este importantă evaluarea medicală înaintea modificării consumului atunci când există risc de dependență fizică.

5. Menținerea - „Cum continui schimbarea?”

Menținerea presupune consolidarea progresului și prevenirea revenirii la comportamentele problematice.

Persoana învață să recunoască factorii declanșatori, să gestioneze impulsurile și să utilizeze strategii de coping adaptative.

Revenirea la consum sau la comportamentul adictiv poate apărea în procesul recuperării. Aceasta nu anulează automat progresul realizat, dar necesită reevaluarea riscurilor și a planului de intervenție.

Etapele schimbării nu reprezintă un traseu obligatoriu și liniar. Modelul oferă un cadru orientativ pentru înțelegerea motivației, însă literatura științifică evidențiază și limite ale clasificării rigide a persoanelor în etape distincte.

Ce rol are psihologul în tratarea dependențelor?

Un psiholog clinician în Oradea poate contribui la evaluarea dificultăților psihologice asociate comportamentelor adictive și la identificarea factorilor care influențează menținerea acestora, în limitele competențelor profesionale.

Evaluarea psihologică poate urmări:

• istoricul consumului sau al comportamentului problematic;

• factorii declanșatori și situațiile de risc;

• dificultățile de autoreglare emoțională;

• motivația și pregătirea pentru schimbare;

• simptomele asociate de anxietate, depresie sau stres;

• impactul asupra relațiilor și funcționării cotidiene;

• resursele personale și sociale disponibile.

În funcție de rezultatele evaluării, persoana poate beneficia de consiliere psihologică, intervenții psihoterapeutice oferite de profesioniști acreditați, sprijin de grup sau îndrumare către servicii medicale specializate.

În tulburările asociate consumului de substanțe, intervenția psihologică poate fi o componentă importantă a unui plan multidisciplinar, care poate include tratament psihiatric, managementul sevrajului și servicii sociale.

Ce spune cercetarea despre interviul motivațional în dependențe?

Interviul motivațional, dezvoltat de William R. Miller și Stephen Rollnick, este o abordare colaborativă, centrată pe persoană, utilizată pentru explorarea ambivalenței și consolidarea motivației pentru schimbare.

În loc să impună soluții, specialistul urmărește să faciliteze exprimarea propriilor motive ale persoanei pentru modificarea comportamentului.

O analiză sistematică Cochrane publicată în 2023, care a inclus 93 de studii și 22.776 de participanți, a evaluat eficiența interviului motivațional în reducerea consumului de alcool și droguri.

Rezultatele au indicat posibile beneficii pe termen scurt comparativ cu absența intervenției, însă avantajele față de alte intervenții active au fost mici sau absente. Certitudinea dovezilor a variat între comparații.

Aceste rezultate susțin o perspectivă realistă: interviul motivațional poate reprezenta un instrument util, dar nu este o soluție universală și nu înlocuiește intervențiile individualizate.

Dependențe Oradea - de la teoria psihologică la intervenția în comunitate

Recent, în cadrul unei întâlniri organizate la Direcția de Asistență Socială Oradea (DASO), am avut oportunitatea de a prezenta studenților din anii I și II ai masterului de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapie, din cadrul Universității din Oradea, experiența practică acumulată în programele de suport pentru persoanele care se confruntă cu dependențe.

Alături de doamna Alina Decsei-Radu, coordonatoarea Asociației Psihologi pentru Comunitate Oradea și a proiectelor acesteia, precum și de doamna Lacrima Mărgineanu, membru fondator al asociației, am discutat despre proiectele comunitare și oportunitățile de implicare profesională.

Am prezentat procesul de evaluare psihologică inițială, identificarea nevoilor beneficiarilor, organizarea intervențiilor de grup și structurarea programului de 18 săptămâni.

Un mesaj pe care am dorit să îl transmit viitorilor psihologi este că două persoane cu aceeași problemă de dependență pot avea mecanisme psihologice, experiențe și nevoi de intervenție diferite.

Modelele teoretice sunt importante, dar practica psihologică necesită flexibilitate, gândire critică, respectarea confidențialității și adaptarea intervenției la persoană.

Grup de suport pentru dependențe în Oradea - începe a doua ediție

Vineri, 16 octombrie 2026, începe cel de-al doilea grup de suport pentru dependențe din Oradea, organizat în cadrul proiectelor Asociației Psihologi pentru Comunitate Oradea, în colaborare cu Direcția de Asistență Socială Oradea și Universitatea din Oradea.

Programul se adresează adulților care se confruntă cu probleme asociate consumului de alcool, droguri sau alte substanțe psihoactive, jocurilor de noroc și altor comportamente adictive.

Activitățile se desfășoară pe parcursul a 18 săptămâni, iar participarea este gratuită pentru beneficiarii incluși în program.

Prima ședință va fi dedicată etapelor schimbării, oferind participanților posibilitatea de a reflecta asupra motivației, dificultăților și resurselor personale.

Pe parcursul întâlnirilor vor fi abordate teme precum:

• înțelegerea comportamentelor adictive și a mecanismelor de menținere;

• identificarea factorilor declanșatori (triggers);

• diferența dintre emoție, impuls și comportament;

• gestionarea impulsurilor și a dorinței intense de consum (craving);

• legătura dintre gânduri, emoții și comportamente;

• restructurarea cognitivă și dezvoltarea strategiilor de coping;

• rezolvarea problemelor și comunicarea asertivă;

• prevenirea recăderilor și consolidarea progresului.

Etapa oficială a evaluărilor inițiale s-a încheiat, însă persoanele interesate pot solicita în continuare informații despre posibilitatea de a se alătura grupului pe parcursul programului.

Includerea unor noi beneficiari se realizează în urma evaluării individuale, în funcție de disponibilitatea locurilor și de adecvarea intervenției de grup la nevoile persoanei.

Programul de suport psihologic nu înlocuiește tratamentul medical sau psihiatric atunci când acesta este necesar.

Schimbarea în dependențe nu înseamnă perfecțiune

În lucrul cu persoanele care se confruntă cu adicții, consider important să înțelegem că progresul nu este întotdeauna spectaculos și nici liniar.

Uneori, progresul înseamnă recunoașterea unui factor declanșator.

Alteori, înseamnă capacitatea de a observa un impuls fără a acționa imediat.

Poate însemna solicitarea ajutorului, participarea la o întâlnire de grup sau identificarea unei alternative la un comportament automat.

Aceste schimbări nu garantează recuperarea, dar pot reprezenta pași importanți în dezvoltarea autocontrolului și a autonomiei personale.

Din perspectiva mea, rolul psihologului nu este să judece persoana pentru dificultățile sale, ci să o sprijine să își înțeleagă comportamentele, să identifice resursele disponibile și să dezvolte modalități mai sănătoase de a răspunde provocărilor.

Schimbarea nu înseamnă doar renunțarea la un comportament. Înseamnă și construirea unei vieți în care acel comportament să nu mai reprezinte principala modalitate de a face față dificultăților.

Psiholog Carmen Foia, Oradea

Carmen Foia este psiholog clinician și psiholog educațional în Oradea, cu experiență profesională acumulată în Marea Britanie, în lucrul cu adulti si varstnici din centre de sanatate mintala si de neuropsihiatrie, copii și adolescenți cu nevoi educaționale speciale și dificultăți comportamentale.

Activitatea profesională include evaluare psihologică, consiliere, psihoeducație și implicare în proiecte comunitare de prevenție și sprijin pentru persoanele care se confruntă cu dependențe.

Cabinet Individual de Psihologie Carmen Foia - Oradea

www.psihologcarmenfoia.ro