Adicții Oradea: de ce este atât de greu să te oprești și cum începe recuperarea? | Psiholog Oradea Carmen Foia
De ce nu este suficient să spui „mă opresc”? Află cum funcționează cravingul, ce înseamnă recăderea și cum poate susține un grup procesul recuperării. În Oradea au început evaluările pentru un nou program gratuit de 18 săptămâni.
Adicții Oradea: de ce este atât de greu să te oprești și cum începe recuperarea?
„Dacă ar vrea cu adevărat, s-ar opri.”
Aceasta este una dintre cele mai frecvente, dar și dintre cele mai dureroase idei despre persoanele care se confruntă cu o dependență. În realitate, adicția nu poate fi redusă la lipsă de voință, slăbiciune morală sau nepăsare față de familie.
Persoana poate să își dorească sincer să se oprească și, în același timp, să descopere că impulsul de a consuma sau de a repeta comportamentul este mult mai puternic decât anticipase.
Adicția implică interacțiuni complexe între mecanismele de recompensă ale creierului, învățare, emoții, stres, mediul social, sănătatea psihologică și experiențele de viață. Tocmai de aceea, recuperarea presupune mai mult decât o promisiune făcută într-un moment de regret.
Ce înseamnă, de fapt, o adicție?
Nu orice consum și nu orice comportament repetitiv reprezintă automat o adicție.
Un semnal important apare atunci când persoana începe să piardă controlul, continuă comportamentul în ciuda consecințelor și îi acordă o prioritate tot mai mare în raport cu sănătatea, familia, responsabilitățile sau activitățile care înainte erau importante.
În cazul substanțelor, pot apărea:
dorința intensă de a consuma;
dificultatea de a reduce sau opri consumul;
continuarea consumului în ciuda problemelor medicale, familiale sau profesionale;
toleranță, adică nevoia unei cantități mai mari pentru obținerea aceluiași efect;
simptome de sevraj;
revenirea repetată la consum după încercări de oprire.
Există și adicții comportamentale recunoscute clinic. De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății descrie tulburarea legată de jocurile de noroc și tulburarea de gaming prin afectarea controlului, creșterea priorității acordate comportamentului și continuarea lui în ciuda consecințelor negative.
Evaluarea trebuie realizată individual, deoarece tipul și gravitatea problemelor pot fi diferite de la o persoană la alta.
De ce nu este suficientă voința?
Voința contează, dar nu funcționează separat de restul mecanismelor psihologice și biologice.
Prin repetare, consumul sau comportamentul adictiv ajunge să fie asociat cu anumite persoane, locuri, ore, emoții și situații. Creierul învață legături precum:
stres → consum;
singurătate → joc;
conflict → alcool;
salariu → jocuri de noroc;
anxietate → substanță;
plictiseală → comportament adictiv;
întâlnirea anumitor persoane → consum.
După un timp, simpla apariție a unui astfel de indiciu poate declanșa automat dorința de a consuma, chiar dacă persoana decisese anterior să se oprească.
National Institute on Drug Abuse descrie adicția ca pe o tulburare cronică, dar tratabilă, caracterizată prin căutarea și folosirea compulsivă a substanței în ciuda consecințelor negative.
Această perspectivă nu elimină responsabilitatea persoanei, dar schimbă întrebarea:
În loc de „De ce nu are voință?”, putem întreba „Ce mecanisme îi fac oprirea atât de dificilă și de ce tip de sprijin are nevoie?”.
Ce este cravingul?
Cravingul este dorința intensă, uneori copleșitoare, de a consuma o substanță sau de a repeta un comportament.
El poate avea mai multe componente:
fizică: tensiune, neliniște, transpirație, disconfort;
emoțională: anxietate, iritabilitate, tristețe sau gol interior;
cognitivă: gânduri repetate despre consum;
comportamentală: căutarea substanței sau apropierea de locurile și persoanele asociate cu aceasta.
Un stimul poate reactiva foarte repede amintirea recompensei. Persoana poate începe să minimalizeze consecințele și să își spună:
„Doar o dată.”
„De data aceasta mă controlez.”
„Merit să mă relaxez.”
„Mă opresc de mâine.”
O meta-analiză a arătat că expunerea la indicii asociate consumului și intensitatea cravingului sunt relevante pentru consumul ulterior și pentru riscul de recădere.
De aceea, recuperarea include identificarea timpurie a situațiilor cu risc și construirea unor răspunsuri alternative înainte ca impulsul să devină foarte puternic.
Stresul și emoțiile dificile pot reactiva comportamentul adictiv
Pentru unele persoane, consumul a devenit o modalitate rapidă de a reduce, amorți sau evita:
anxietatea;
rușinea;
singurătatea;
furia;
trauma;
sentimentul de respingere;
lipsa speranței;
oboseala;
conflictele familiale;
presiunea financiară.
Efectul imediat poate fi interpretat de creier ca o soluție eficientă, chiar dacă urmările pe termen lung sunt grave.
Literatura de specialitate indică o legătură importantă între stres, intensificarea cravingului, menținerea consumului și riscul de recădere.
Dacă persoana renunță la consum fără să dezvolte și alte modalități de reglare emoțională, situațiile dificile o pot readuce către strategia pe care o cunoaște cel mai bine.
Recăderea înseamnă că totul a fost pierdut?
Recăderea trebuie luată în serios, dar nu înseamnă automat că întreaga perioadă de progres a fost inutilă sau că persoana nu mai poate reuși.
Este important să fie analizat:
ce s-a întâmplat înainte;
ce emoții au fost prezente;
ce gânduri au apărut;
dacă persoana s-a expus unor situații cu risc;
dacă a cerut ajutor;
ce strategii au lipsit;
ce trebuie schimbat în planul de recuperare.
Rușinea excesivă poate transforma un episod într-o revenire prelungită la comportamentul adictiv:
„Am greșit din nou, deci nu mai are rost.”
O abordare constructivă urmărește oprirea cât mai rapidă a episodului, solicitarea sprijinului și înțelegerea factorilor care l-au declanșat.
Standardele internaționale WHO–UNODC recomandă intervenții farmacologice, psihosociale și de mediu adaptate nevoilor persoanei, precum și continuitatea sprijinului după intervențiile de scurtă durată.
În anumite tipuri de dependență poate fi necesară și evaluarea medicală sau psihiatrică. Grupul de sprijin nu înlocuiește tratamentul medical, detoxifierea supravegheată sau intervenția de urgență atunci când acestea sunt necesare.
Rușinea poate împiedica solicitarea ajutorului
Persoanele care se confruntă cu adicții sunt frecvent etichetate drept „slabe”, „iresponsabile” sau „lipsite de caracter”. În timp, omul poate interioriza aceste mesaje și poate ajunge să creadă că nu merită ajutor.
Stigmatizarea poate determina:
ascunderea problemei;
amânarea solicitării ajutorului;
izolarea de familie și comunitate;
reducerea încrederii în posibilitatea schimbării;
abandonarea intervenției;
intensificarea consumului din cauza rușinii.
O analiză recentă a literaturii a constatat că între 22% și 40% dintre persoanele cu o tulburare adictivă au identificat stigma drept o barieră importantă în solicitarea ajutorului.
De aceea, limbajul contează. Este mai corect să vorbim despre o persoană care se confruntă cu o dependență, nu să reducem întreaga sa identitate la o etichetă.
Omul nu este dependența sa.
De ce poate conta un grup de sprijin?
Recuperarea nu înseamnă doar eliminarea unui comportament. Ea presupune reconstruirea unei vieți în care persoana să aibă motive, resurse și relații care pot susține schimbarea.
Literatura utilizează conceptul de capital de recuperare, care include resursele personale, familiale, sociale și comunitare pe care se poate sprijini o persoană în procesul recuperării.
Un grup poate contribui prin:
reducerea izolării;
întâlnirea unor persoane cu experiențe asemănătoare;
înțelegerea factorilor declanșatori;
dezvoltarea strategiilor de coping;
observarea progresului altor participanți;
responsabilitate și continuitate;
apartenență;
speranța că schimbarea este posibilă.
Intervențiile cognitiv-comportamentale au demonstrat efecte favorabile asupra consumului de substanțe, în special în lunile de după intervenție, deși rezultatele diferă în funcție de persoană, tipul dependenței și intervențiile asociate.
Pentru tulburarea de consum de alcool, analiza Cochrane asupra programelor de sprijin reciproc de tip AA și Twelve-Step Facilitation a arătat că acestea pot obține rezultate cel puțin comparabile cu alte intervenții pentru anumite rezultate legate de abstinență și consum. Aceste concluzii nu înseamnă că un singur model este potrivit tuturor persoanelor, ci susțin valoarea relațiilor și a continuității în recuperare.
Recuperarea înseamnă mai mult decât abstinență
O perspectivă completă asupra recuperării urmărește și:
sănătatea fizică și psihologică;
calitatea vieții;
refacerea relațiilor;
autonomia;
activitatea profesională;
reintegrarea socială;
reconstruirea identității;
redobândirea speranței și a sensului.
O revizuire a literaturii despre recuperarea din adicție a identificat atât abstinența și sănătatea, cât și calitatea vieții, sensul personal și participarea în comunitate ca elemente importante ale acestui proces.
Pentru unii oameni, primul progres poate fi reducerea consumului. Pentru alții, participarea constantă la întâlniri, recunoașterea problemei, reconstruirea relațiilor sau solicitarea ajutorului medical.
Procesul nu este identic pentru toată lumea.
Adicții Oradea: continuăm misiunea de sprijin în comunitate
În Oradea continuă misiunea de a oferi sprijin accesibil persoanelor care se confruntă cu adicții și dependențe.
Primul grup, desfășurat pe parcursul a 18 săptămâni, a fost încheiat cu succes. Experiența sa a confirmat cât de importante pot fi continuitatea, cadrul structurat și posibilitatea de a nu trece singur prin procesul schimbării.
În prezent ne aflăm în etapa de evaluare pentru formarea celui de-al doilea grup.
Programul este:
desfășurat în Oradea;
destinat adulților care se confruntă cu dependențe;
structurat pe parcursul a 18 săptămâni;
oferit gratuit;
disponibil în limita locurilor existente.
Misiunea proiectului este de a crea un spațiu în care persoana să poată cere ajutor fără să fie redusă la greșelile, diagnosticul sau cele mai dificile momente ale vieții sale.
Programul este realizat de Asociația Psihologi pentru Comunitate, în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială Oradea și Universitatea din Oradea – Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Psihologie, sub coordonarea psihologului Alina Decsei, alături de echipa de psihologi implicați.
Evaluări și înscrieri pentru noul grup gratuit
În această perioadă se desfășoară evaluările inițiale pentru formarea celui de-al doilea grup.
Durată: 18 săptămâni
Participare: gratuită
Locuri: limitate
Locație: Centrul Multifuncțional, Str. Ialomiței nr. 3, Oradea
Înscrieri și informații:
WhatsApp sau SMS: 0722 468 671 – exclusiv mesaje text;
e-mail: psihologipentrucomunitate@yahoo.com;
website: Asociația Psihologi pentru Comunitate.
Dacă te confrunți cu o dependență, nu trebuie să aștepți până când consecințele devin imposibil de gestionat pentru a solicita ajutor.
Dacă informația nu este pentru tine, dar cunoști pe cineva care ar putea avea nevoie de acest program, o poți transmite mai departe. Uneori, începutul recuperării este simplul fapt de a afla că există un loc în care poți vorbi fără să fii judecat.