Ajutor pentru gânduri suicidare în Oradea | Psiholog Oradea Carmen Foia
Gânduri suicidare ajutor în Oradea Ce putem face când cineva spune „vreau să mor” sau „nu mai vreau să trăiesc”? Află cum recunoaștem semnele de alarmă, cum intervenim și unde găsim ajutor psihologic și medical în Oradea.
Septembrie – luna dedicată prevenirii suicidului
În fiecare an, pe 10 septembrie, este marcată Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului – World Suicide Prevention Day. În jurul acestei date, luna septembrie devine o perioadă importantă pentru informare, conștientizare și încurajarea conversațiilor despre suferința psihologică și gândurile suicidare.
Tema internațională din perioada 2024–2026 este „Changing the Narrative on Suicide” – „Schimbarea perspectivei asupra suicidului”. Mesajul propus de International Association for Suicide Prevention este trecerea de la tăcere, rușine și stigmatizare la dialog, înțelegere și sprijin.
Să vorbim responsabil despre suicid nu înseamnă să dramatizăm și nici să prezentăm metode. Înseamnă să recunoaștem suferința, să știm ce întrebări putem pune și să îndrumăm persoana către ajutorul potrivit.
Ce arată cele mai recente statistici?
Conform fișei actualizate de Organizația Mondială a Sănătății în august 2026:
aproximativ 727.000 de persoane mor anual prin suicid la nivel mondial;
suicidul reprezintă a treia cauză de deces în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 29 de ani;
73% dintre decesele prin suicid se produc în țările cu venituri mici și medii;
pentru fiecare deces există mult mai multe tentative și un număr și mai mare de persoane care trec prin episoade de ideație suicidară.
În Uniunea Europeană, Eurostat a raportat pentru anul 2021 un număr de 47.346 de decese prin suicid, reprezentând aproximativ 0,9% din totalul deceselor înregistrate în acel an. Acestea sunt cele mai recente date europene complete și comparabile publicate în raportarea respectivă.
Datele statistice apar cu întârziere, deoarece trebuie înregistrate, verificate și comparate între țări. În plus, Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că stigmatizarea, clasificarea diferită a cauzelor decesului și calitatea registrelor pot conduce la subraportare.
Nu există statistici publice recente și suficient de solide pentru a afirma câte persoane din Oradea au gânduri suicidare. De aceea, este important să nu inventăm cifre locale, ci să ne concentrăm asupra identificării suferinței și accesului la ajutor.
De ce apar gândurile suicidare?
Suicidul nu are o singură cauză și nu poate fi explicat printr-un singur diagnostic sau eveniment. Este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori psihologici, sociali, biologici, relaționali și de mediu.
Gândurile suicidare pot apărea în contextul:
depresiei, anxietății severe sau al altor tulburări psihice;
unei tentative anterioare;
pierderii unei persoane apropiate;
unei despărțiri sau respingeri;
conflictelor familiale și violenței;
abuzului, traumei sau bullyingului;
singurătății și izolării sociale;
problemelor financiare sau pierderii locului de muncă;
durerii cronice ori unei boli grave;
consumului problematic de alcool sau alte substanțe;
discriminării și stigmatizării;
sentimentelor intense de rușine, vinovăție sau inutilitate;
impresiei că persoana reprezintă o povară;
pierderii speranței că situația se mai poate schimba.
Organizația Mondială a Sănătății arată că unele comportamente suicidare pot apărea impulsiv în timpul unor crize acute, când capacitatea persoanei de a găsi soluții este temporar copleșită.
Este important să facem diferența dintre factorii de risc și o cauză directă. Nu toate persoanele cu depresie, dificultăți financiare sau probleme în relații dezvoltă gânduri suicidare. În același timp, unele persoane aflate în pericol pot să nu aibă un diagnostic psihiatric cunoscut.
Cum identificăm o persoană care are nevoie de ajutor?
Semnele pot apărea în cuvintele persoanei, în comportamentul său sau în schimbările recente prin care trece.
Semne exprimate verbal
Persoana poate spune:
„Vreau să mor.”
„Nu mai vreau să trăiesc.”
„Nu mai pot.”
„Aș vrea să dispar.”
„Nu mai există nicio soluție.”
„Sunt o povară pentru toată lumea.”
„Ar fi mai bine fără mine.”
„În curând nu o să vă mai deranjez.”
Aceste afirmații nu trebuie considerate automat manipulare sau „cerere de atenție”. Chiar și atunci când persoana pare să ceară atenție, ea poate cere, în realitate, conexiune, protecție și ajutor.
Schimbări comportamentale
Pot apărea:
retragerea bruscă din relații și activități;
renunțarea la lucruri care înainte contau;
schimbări accentuate de dispoziție;
agitație, anxietate intensă, insomnie sau epuizare;
consum crescut de alcool sau alte substanțe;
neglijarea igienei și a responsabilităților;
oferirea obiectelor personale importante;
mesaje de rămas-bun;
preocupare repetată pentru moarte;
căutarea unor modalități de a-și face rău;
o liniște neașteptată după o perioadă de disperare intensă.
Un studiu din 2023 realizat în mediul psihiatric a identificat printre semnalele raportate frecvent lipsa speranței, anxietatea intensă și durerea percepută ca insuportabilă. Niciun semn izolat nu poate prezice cu certitudine un gest suicidar, dar asocierea mai multor semne și schimbarea bruscă față de comportamentul obișnuit necesită atenție.
Putem întreba direct despre suicid?
Da. Putem spune:
„Te gândești să îți faci rău?”
sau:
„Te gândești la sinucidere?”
Cercetările contrazic mitul conform căruia întrebarea directă ar introduce ideea în mintea persoanei. O analiză a studiilor publicată de Dazzi și colaboratorii și o revizuire sistematică ulterioară nu au identificat efecte nocive ale întrebării directe. Discuția poate chiar să faciliteze exprimarea suferinței și solicitarea ajutorului.
Întrebarea trebuie pusă calm, fără dramatizare și fără ton acuzator.
Dacă răspunsul este „da”, putem întreba:
„Te gândești la asta chiar acum?”
„Ai un plan?”
„Ai acces la ceva cu care ți-ai putea face rău?”
„Ai stabilit un moment?”
„Ai mai încercat să îți faci rău?”
„Este cineva care poate rămâne acum cu tine?”
Aceste întrebări nu înlocuiesc evaluarea realizată de un profesionist. Ele ajută doar la identificarea unei posibile urgențe.
Cum reacționăm când cineva ne spune că vrea să moară?
1. Luăm afirmația în serios
Nu presupunem că persoana exagerează. Ascultăm fără să o întrerupem imediat cu soluții.
2. Rămânem calmi și prezenți
Putem spune:
„Îmi pare rău că suferi atât de mult.”
„Îți mulțumesc că mi-ai spus.”
„Sunt aici cu tine.”
„Nu trebuie să treci singur prin asta.”
„Vom căuta ajutor împreună.”
3. Nu judecăm și nu minimalizăm
Evităm replici precum:
„Ai tot ce îți trebuie.”
„Alții o duc mai rău.”
„Nu ai motive să faci asta.”
„Gândește pozitiv.”
„Fii puternic.”
„Vrei doar atenție.”
„Cum poți să ne faci una ca asta?”
Rușinarea poate determina persoana să nu mai vorbească despre ceea ce simte.
4. Nu promitem păstrarea secretului
Dacă viața persoanei este în pericol, siguranța este mai importantă decât promisiunea confidențialității. Implicăm familia, un adult responsabil sau serviciile de urgență.
5. Nu lăsăm persoana singură dacă pericolul este imediat
Dacă există intenție actuală, un plan, acces la mijloace sau o tentativă recentă:
rămânem cu persoana;
sunăm la 112;
mergem la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe;
reducem accesul la obiecte, medicamente, alcool sau alte mijloace periculoase, dacă putem face acest lucru în siguranță;
chemăm o altă persoană de încredere pentru sprijin.
Nu încercăm să gestionăm singuri o urgență suicidară.
Ce este planul de siguranță?
Un plan de siguranță este un document scurt, realizat împreună cu un specialist, care poate include:
semnele personale că începe o criză;
strategii care pot reduce temporar intensitatea emoțiilor;
persoane și locuri care oferă siguranță;
persoane cărora li se poate spune direct ce se întâmplă;
servicii profesionale și de urgență;
măsuri de reducere a accesului la mijloace periculoase.
Planul de siguranță nu este același lucru cu promisiunea „nu voi face nimic”. El trebuie să conțină acțiuni concrete și date de contact.
Într-un studiu publicat în JAMA Psychiatry, intervenția de planificare a siguranței, asociată cu urmărirea telefonică, a fost legată de o reducere cu aproximativ 45% a comportamentelor suicidare în următoarele șase luni și de o probabilitate de peste două ori mai mare ca persoanele să ajungă la servicii ambulatorii de sănătate mintală. Studiul a fost realizat în servicii de urgență și rezultatele nu trebuie interpretate ca o garanție individuală, dar susțin utilitatea planificării și a contactului ulterior.
Cum cerem ajutor când noi suntem cei care nu mai putem?
Când suferința este foarte intensă, poate fi greu să explicăm tot ce simțim. Nu este nevoie de o formulare perfectă. Putem spune sau trimite un mesaj simplu:
„Nu sunt în siguranță singur.”
„Am gânduri că aș vrea să mor și am nevoie să rămâi cu mine.”
„Mă gândesc să îmi fac rău. Ajută-mă să ajung la urgență.”
„Nu mai vreau să trăiesc și am nevoie de ajutor acum.”
Dacă te afli în această situație:
mergi lângă o persoană de încredere;
nu rămâne singur;
îndepărtează-te de locurile sau obiectele periculoase;
oferă unei persoane de încredere medicamentele sau obiectele cu care ți-ai putea face rău;
evită alcoolul și substanțele, deoarece pot reduce controlul impulsurilor;
sună la 112 sau mergi la UPU dacă există pericol imediat;
după depășirea momentului acut, solicită evaluare psihiatrică și sprijin psihologic.
Dacă nu reușești să vorbești, arată unei persoane acest articol sau trimite mesajul: „Sunt în pericol și am nevoie să vii la mine.”
Unde cerem ajutor în Oradea?
Dacă există pericol imediat
Sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe. O urgență suicidară necesită evaluare medicală imediată și nu trebuie amânată până la o programare obișnuită.
În Oradea, serviciile publice de psihiatrie fac parte din Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor – Staționar V, Recuperare neurologică/Psihiatrie, Strada Louis Pasteur nr. 26. Centrala publicată de spital este 0359 803 800. Într-o situație iminentă, primul apel rămâne însă 112.
Dacă nu există pericol imediat, dar gândurile sunt prezente
Poți apela la:
medicul de familie;
un medic psihiatru;
un psiholog clinician;
un psihoterapeut;
Centrul de Sănătate Mintală sau serviciile ambulatorii de psihiatrie;
o persoană apropiată care te poate însoți la evaluare.
Psihologul poate ajuta la evaluarea stării emoționale, identificarea factorilor declanșatori, construirea unui plan de siguranță și mobilizarea sprijinului. Medicul psihiatru realizează evaluarea medicală și stabilește dacă este necesar tratament sau internare.
Psihologul nu înlocuiește serviciul de urgență atunci când există intenție imediată, plan sau acces la mijloace.
„Speranță în întuneric” – prevenirea suicidului în detenție
Riscul suicidar trebuie abordat inclusiv în mediile în care izolarea, pierderea libertății, rușinea, despărțirea de familie și dificultățile de adaptare pot amplifica suferința.
În cadrul campaniei „Speranță în întuneric – Campanie de sprijin pentru viață și speranță în detenție”, desfășurată la Penitenciarul Oradea, prevenirea a însemnat informare, dialog și încurajarea solicitării ajutorului.
Această experiență a evidențiat încă o dată că, dincolo de statut, trecut sau context, fiecare om are nevoie să poată vorbi despre suferință fără să fie redus la aceasta și fără să fie judecat.
O conversație poate reprezenta începutul ajutorului
Nu toate crizele sunt vizibile. Uneori, persoana care suferă continuă să muncească, să zâmbească și să aibă grijă de ceilalți. De aceea, schimbările comportamentale și afirmațiile despre lipsa speranței trebuie luate în serios.
Nu trebuie să fim specialiști pentru a întreba:
„Ești în siguranță?”
„Te gândești să îți faci rău?”
„Cum te pot ajuta să ajungi la un specialist?”
Prevenirea suicidului începe prin recunoașterea suferinței, continuă printr-o conversație directă și se consolidează prin accesul la ajutor profesionist.
Dacă există intenție imediată, un plan sau acces la mijloace de autovătămare, sună la 112, mergi la UPU și nu rămâne singur.
Psiholog Carmen Foia – Oradea
Psihologie clinică și psihologie educațională
www.psihologcarmenfoia.ro
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea psihologică, psihiatrică sau intervenția serviciilor de urgență.